Beautiful Budapest

A fost o intreaga nebunie. Iar podul cu lanturi era in reparatii, asa ca era imbracat cu totul in material colorat si nu lasa sa se intrevada nimic din splendoarea pozelor vechi in care era vedeta. L-am ocolit cu camera. Am luat insa drept amintire o halba cu poza renumitului pod. Macar asa!

Cu ce sa incepi vizita tu turist proaspat sosit in capitala ungara? Mi-am luat un pass turistic, cu tur pe Dunare si tur autobuz Hop-on incluse. Valabile 24 de ore de la validare. Am alergat cu sufletul la gura sa prind vaporul si l-am prins poate doar pentru ca ei isi pretuiesc turistii si nu e graba cand e vorba de ei? Poate am avut noroc chior...iar Dunarea navigabila in mijloc de cladiri vechi si intretinute, printre poduri care tot cer si ele instantanee, pe langa parlament...e o doamna de care nu te mai saturi! Iar podul meu favorit nu a putut sa fie altul decat Podul Margareta!

M-am tot intors la cladirea spectaculoasa a Palatului Parlamentului...i-am dat tarcoale...si eu si marea de turisti recunoscuti usor dupa tihna in care admirau. Aveau aerul de concediu cu ei! Poate data viitoare reusesc sa ii si vizitez maruntaiele. Pana atunci, ca preambul, am o colectie intreaga de unghiuri fotografice!

Am prins in fotografii si "the shoes" asa cum i-a gandit regizorul de film Can Togay si sculptat Gyula Pauer. Un memorial al evreilor maghiari impuscati de catre partidul Crucilor cu Sageti. Pantofii ramaneau in urma, ca marfa buna in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Nu am ajuns sa vizitez castelul Buda cel de basm- am fost cazata in Pesta si timpul a fost chiar pe fuga, dar mi-ar placea sa revin in timpul festivalului anual de decernare a premiului pentru placinta orasului. As prinde castelul in momentul lui cel mai festiv!...Caci eu sunt mai degraba amatoare de placinte decat de gulas! Iar cand mi s-a povestit ca acest castel este si sediul Librariei Nationale, am fost de-a dreptul convertita! 

Hop on este cea mai usoara varianta de a trisa si a privi frumusetile orasului parca grabit, pe gaura cheii: turul include roata, o oprire in fata Marii Sinagogi, cladirea operei si Piata Eroilor, New York cafe,  Bastionul Pescarilor, biserica Matthias, kilometrul zero, funicularul (al doilea cel mai vechi din lume),  trecerea pe malul Buda, cateva hoteluri cu multe povesti de spus si cine mai stie cate nebagate in seama sau indragite rapid dar in anonimat atractii!

Basilica Sf Stefan si faptul ca terasele exterioare se inchid la miezul noptii invatasem deja in noaptea in care am testat cocktails locale. Altfel, bunatati arhitecturale la tot pasul!

Nu aveam costumul cel sumar pentru baile termale, dar daca luam in considerare faima lor, baile termale din Budapesta merita doar ele o excursie dedicata inspre rasfat!

Am plecat la fel de plina de freamat precum venisem, acum insa incarcata de descoperiri si incercand sa le pun pe fiecare in cutiuta proprie.  Budapesta, esti aproape, abia astept sa ne revedem!

 Thassos in iunie

Abia ne asteptam escapada aceasta, planul fiind sa ii aratam pustiului cele mai grozave locuri de pe insula. Ni le aminteam ca pe propriile noastre buzunare.

In mod total neasteptat, dar revigorant de-a dreptul, ne-a insotit furtuna si prin Bulgaria si in Grecia. Nu mai vazusem Grecia altfel decat sub soare. Acum deja de pe bac povestea era diferita.

Alesesem un hotel nou, l 'Isola Verde si parca ne asteptam sa fie cumva cosmopolit macar inceputul de concediu. In prima noapte am fost cazati doar noi si am descoperit Skala Potamia sub nori si un zambet stirb din partea soarelui. Plimbarea pe plaja a fost grozava si cladind primul castel din nisip am fost intampinati de niste prietenosi pui de rac. Aveam sa le gasim si mamica ceva mai tarziu: ce surpriza colorata!

Aveam, de asemenea, sa plecam de pe insula si din statiune cu o noua pasiune pentru amenajarea pe baza de bambus. Prea te indemnau toate hotelurile si pensiunile din jur a evadare si desprindere de orice amintire ingrijoratoare. Parca totul iti soptea: "Urca-te in hamac si haide sa vedem ce urmeaza!"

Turul insulei nu a intarziat mult, coeficientul de nerabdare al grupului era crescut.

Eram prea aproape de frumoasa plaja alba pentru a nu ne opri acolo si a bifa primele poze spectaculoase de vacanta: bine te-am regasit, Marble Beach!

Pe drum apoi spre Limenaria, pe care am intalnit-o cam prea exagerat serena si prea in vacanta si ea. Spre mai departe deci!

Drumul spre Aliki il stim sau il descoperim usor noi toti vizitatorii insulei, este un loc musai de balaceala si mai ales de plimbare inspre privelisti unice.

De mancat nu am putut sa mancam decat in localul poreclit intr-un mod grandios de pustiul cel mereu pofticios de dovlecei pane si tzatziki.  Daca treceti prin Skala Potamia, opriti-va la restaurantul cu barcuta la intrare. Doamna gateste cele mai bune bucate de pe insula!

Seara a fost dedicata portului de-"acasa" si luminilor si celor doi copaci de multe sute de ani, cu scorburi si lumina verde, parca tot parte din feeria masilinilor.

Nu am ratat nici in acest concediu o plimbare pana la Giola, desi acum am parcat jos, comod. Parca tot mai de-a locului este plimbarea printre caprite si maslini. La plecare, am baut limonada dintre maslini si ne-am simtit ca cei din urma plimbareti ai zilei.

La sfarsitul acestei zile am primit la cina un platou cu fructe de mare ca-n Grecia: ne-am lins degetele la final si tare agale am ajuns si la hotel.

Plaje necunoscute gasesti daca incerci drumurile salbatice spre plaja.

Din plaja noua in plaja noua am poposit intr-un final la preferata Psili Ammos. Parca creata inspre: "toate's cum nu se poate mai grozave aici!" Nisipul este macinat parca atat cat trebuie, intrarea in mare este lina, ca sa multumeasca toti copiii capriciosi, poti sa pui si cort si sa te relaxezi si pe sezlong, poti sa iti potolesti foamea si mai ales setea. Barmanii iti canta la chitara si accentul lor e pitoresc si el! Culorile sunt cele de pe penelul unui pictor impresionist. Am plecat cu greu, arsi de soare!

Am vizitat si Potos cel al avantului si al cumparaturilor.  Singurul loc unde am strecurat un pic de shopping. Hhaha, in rest a fost loc doar de mare si de soare si de infruptat din delicatesele locale!

Vinerea este seara greceasca, iar noi am petrecut-o asezati sub briza marii. Am ascultat sfatul ospatarului si vinul alb a fost usor si parfumat!

Au fost si zile la piscina, iarasi inspre rasfat, atunci cand pielea cere mai mult umbra decat nesabuinta, au fost si zile cand am mers pe varianta traditionala mai degarba: Golden Beach, fosta perla a insulei, fiind poate una din acestea. Dupa gust, ca intotdeauna.

A venit vremea sa cautam si suveniruri si nu pot sa nu introduc niste poze cu propunerille magazinelor!

La plecare am poposit pe o ultima plaja necunoscuta, insa, cu soarele in inaltul cerului, culorile apei din Thassos nu se dezmint.

Iar adevarata despartire este fara tagaduinta atunci cand apar pescarusii in prim plan. Si pe tot fundalul fotografiilor. Si cand parca nu te mai saturi de cer de pescarusi!

Pe data viitoare, pe curand, dragi pescarusi!