Creta in August 23

Am decis sa poposim unde pui harta in cui, adica in Agia Pelagia, ca sa putem porni mai departe in orice directie de pe insula uriasa. Aici, in Agia Pelagia, sunt insa doar doua plaje micute, care abia sustin potopul de turisti.

Cea mai mare insula a Greciei, impartita in cele patru zone: Heraklion, ca sa incepem cu capitala, Lassithi, Rethymnon si Chania. Cea din urma a fost preferata noastra, iar superbissima plaja si laguna Balos a fost chiar ultimul loc vizitat de noi de pe insula.  Drumul pana acolo nu este pentru cei cu inima slaba, dar privelistea compenseaza orice efort, inclusiv pe cel al urcusului si coborasului tare anevoios, atat cu masina cat si pe jos, pe trepte.

Nisip roz in Balos, substitut si pentru plaja cu nisip roz, Elafonissi, unde nu am ajuns.

Este nevoie de un sejur mai lung pentru a te bucura pe indelete de farmecele acestei insule.

Frumoasa capitala merita sa te primeasca ea insasi intr-o excursie de o zi, iar pentru palatul Knossos trebuie rezervata cel putin o jumatate de zi. Noi am savurat apoi o masa in minunata plantatie de maslini de langa, unde au pus grecii cei inspirati un restaurant cu mancare buuuna de lins degetele.

Poze din Heraklion: zona portuara si de prin oras:

Fantana Morozini:

Poze de la Palatul Knossos:

Rethymnon ne-a aratat o frumoasa plaja mai degraba clasica pentru cei obisnuiti cu Marea Neagra, dar nisipul fin este pe placul celor mici, cat si a celor mari. Plaja este una mult mai intinsa decat acasa. Grozava mancarea si in localurile de aici, pe gustate!

Am inchiriat masina pentru a ajunge si pe meleagurile lui Zeus, pe platoul Lassithi, unde ne-a fost drumul doar o salbaticie spre pestera unde se spune ca s-ar fi nascut Zeus.

Plaja Vai este de pus pe lista obiectivelor de vizitat aici, caci este inconjurata de cea mai mare padure de palmieri din Europa ( aproximativ 5000 de copaci). Aparitia acestui loc pare sa se datoreze fenicienilor, care aruncau aici semintele curmaleleor pe care pe mancau. Cel putin asa spune legenda urbana. 

Daca tot ati ajuns in aceasta regiune a Cretei, plaja Matala ofera vederea de neuitat asupra pesterilor din stancile de calcar de deasupra apei si plajei.

Drumul nostru de a doua zi spre Chania a trecut si pe langa plaja cu plamieri parosi de mai jos:

Chania insasi nu are nevoie decat de ochi care privesc inspre toate si aduna amintiri colorate si vechi, caci acest orasel aduce cu adevarat a un vechi port venetian.

Poate pentru prima data in Grecia cand am simtit ca au ramas prea multe comori de descoperit. O sansa in plus pentru a reveni si a cutreiera cu pasi arsi de soare printre bucatele de istorie si mitologie. Pe curand deci!

A longer walk in Prague

     Imi era tare dor de o mica escapada. A fost sa fie Praga! Am planificat totul relativ tardiv. Si ne-am simtit back-packers, usori si mobili. A fost pe deasupra rasfat culinar, dar si de orice pofte turistice. 

Am aterizat in miez de noapte si a fost o intreaga aventura sa facem late check-in. Inceput deci cu peripetii. Insa metroul in Praga este un mijloc facil de transport. Nu au turnicheti, se intra pe peron dupa validarea biletului universal de calatorie (cu valabilitate 30 sau 90 de minute spre exemplu, costul fiind deci de 30, respectiv de 40 de coroane). Uneori poate sa fie chiar ametitor!

A doua zi ne-am simtit ca niste printi la micul dejun, caci nu stiam ce sa degustam mai intai. Plimbarea spre oras s-a terminat pe intunecate, dar ne-am intors tare incarcati. Retina mea parca si in prag de somn odihnitor rula vederile cu Praga incarcate in timpul zilei. Las aici cateva.

Biserica romano-catolica a Sf Prokop

Turnul si municipalitatea

Magazin de jucarii

Muzeul de ceara

In piata Revolutiei

 

Mult-fotografiatul orologiu (maestrului ceasornicar i-ar fi fost scosi ochii dupa realizarea lucrarii)

Vechi tramvai

Muzeul de istorie

Muzeul copiilor

Turnul televiziunii

Spre seara reusisem un popas la muzeul iluzionismului! Prilej de multe mirari.

A doua zi am vrut sa vedem mai ales castelul, catre care am luat un tramvai. Banii pentru biletul pustiului au fost redirectionati catre o bautura racoritoare colorata, de fructe. Copiii pana in 15 ani insotiti de adulti nu platesc bilet in mijloacele de transport public.

Catedrala Sf Vitus, cu vitraliile ei mai jos

 

Drumul parca de la sine te duce dinspre castelul Pragai, pe stradutele cu magazinase, catre Charles Bridge. Spectaculos in orice moment al zilei si in orice sens ar fi parcurs. Se spune ca nu este niciodata pustiu (a se citi: necalcat de picior de om). Pentru noi a fost cu gust de inghetata in kurtos!

Pana la pod, te poti plimba cu o masina de epoca!

In mod neasteptat, cina ne-a fost cu aroma de Venezuela, si inca una de niste savori greu de redat in poze sau cuvinte!

Seara am plecat sa dansam impreuna cu cladirea despre care se spune ca danseaza, si inca intr-un mod asa faimos! Am fotografiat-o din toate unghiurile, ca o adevarata cladire vedeta, pana cand ni s-a facut sete de o bautura la inaltime. Asa ca am si baut impreuna cu o multime de straini neosteniti in a face cadre imortalizate de sus, de deasupra doamnei care dansa cu noi? Margarita mea a fost bauta pe jumatate, cealalta jumatate cazand prada miscarilor ample si entuziasmate!

 

 

Drumul de retur ne-a fost pe langa Teatrul National (pe malul raului Vlatva si el),  o alta cladire maiestuoasa si care atrage usor toate privirile! Stati putin la poza, caci este musai!

Si muzeul de istorie si-a primit tainul de poze noaptea! Doar pazeste cu indarjire piata Wenceslas!

Ziua urmatoare am mancat cea mai buna inghetata pragheza aici, in magazinul de dulciuri desprins parca dintr-un atelier de poveste. Trenuletul aducea dulciurile parca de pe alt taram! Mojito era varianta de bunatati pentru parinti!

 

Langa, reclama de mai jos, iar cu putin mai inainte trecusem pe langa o absinterie ca pe vremuri!

Cumva putin predictiv, am ajuns sa privim cu ochii nostri exact locul cu moara de apa din tabloul de la hotel!

Si am ajuns aproape din intamplare- caci suntem calatori destronici, care nu lasa niciun coltisor nedescoperit- si la zidul lui John Lennon. Nu am gasit mesajul in limba natala, dar nu ne indoim de existenta lui.

Nu am ratat nici lungul drum pana la turnul de observare Petrin, "turnul Eiffel al Pragai" cum l-am poreclit eu inevitabil. De sus, privelistea este un spectacol.

A mai fost o zi-zoo cu delicii: Piata Wenceslas iar, magazinul de jucarii si jocuri cel mai grozav intalnit vreodata, mallul din Praga, festival mexican cu mancare si muzica si cei  mai frumosi pantaloni-amintire fara de care nu puteam pleca!

Am descoperit in Praga un oras plin de turisti, unde masinile personale nu aglomereaza centrul istoric, unde toate cladirile par din aceeasi familie, si unde timpul trece repede, fara griji. Ne-am bucurat de tine Praga! A fost cu adevarat bucurie!