Pastizzi in Malta, pizza Margherita in Napoli si lemon sorbet pe coasta amalfitana

De data aceasta, inceput de gurmand. Asa ne-am propus de departe, de acasa: vacanta de rasfat, cu cele mai lungi plimbari contorizate pe ceasuri smart, cu somn pana la pranz, cu colorat pielea pana inspre ciocolatiu, cu mese delicioase, de lins degete mozolite si hulpave. Si ca de obicei, este nevoie si de vacanta de dupa vacanta, caci am fost iar calatori neosteniti.

Am aterizat in Malta si pornit pe innoptate inspre acest frumos sat de pescari: Marsaxlokk. Ne-a dus un sofer de Uber din Pakistan, foarte prietenos. Toata insula lasa impresia aceasta, de ospitalitate si caldura, fiind casa pentru multi straini, localnicii find mai greu de gasit. Plaja din acest satuc este minunata: micuta si intima, cu nisip cald si peisaj presarat cu cladiri vechi si pana la ele, privirea se opreste pe o serie de barci traditionale malteze (luzzu).

                                                                         

Elementul arhitectual caracteristic, balcoanele cu arcada, sau foarte mici, colorate, care te invita. Pe vremuri, cele inchise, aveau rolul de a tine femeile departe de ochii strainilor.

Am descoperit curand si capitala cea mai mica din Uniunea Europeana, Valletta, minunatie si ea. Doar a fost recunoscuta oficial ca parte din patrimoniul Mondial UNESCO. Fantana Triton ne-a fost prima oprire, in apropiere de bus terminal.

      

                                                              

Iar imediat dupa am fost surprinsi sa trecem deja prin poarta cetatii si sa privim in sus spre cladirea parlamentului, vechiul si noul intampinandu-ne la fel de maret.

Hoinareala prin oras, cu tot cu gustat de pastizzi, observat in mod direct partea de mostenire britanica (in Malta se circula pe partea stanga), ne-a condus la Upper Barrakka Gardens. Caleasca si caii asteapta aici, sa-ti ofere o experienta desueta.

 

 

Se trag salve de tun la un interval orar stabilit (orele 12 si 16 cu exceptia zilelor de sarbatoare, care beneficiaza de alt program), inspre spectacol!

Liftul spre port, contra doar 1 euro taxa.

Si Lower Barrakka Gardens a urmat asemeni unei margelute care a fost insirata in salba.

Zona de port si vestmantul de noapte al orasului sunt si ele printre atractiile primare aici.

Vrand-nevrand sa fim mondeni, am asistat si la defilarea organizata cu ocazia Malta Fashion week. 

Ziua urmatoare a fost dedicata vizitei la Mdina (prima capitala a Maltei, azi insa orasul linistii intr-adevar, chit ca si decor ideal de film si Instagram), dar si la Rabat (suburbia).  De neratat si de pozat mult intre zidurile si extensia acestui oras maltez!

Ca niste adevarati indragostiti, ne-am intors in Valletta iar si iar. Mai jos cateva cadre din "cele 3 orase" sau brate de uscat: Cospicua (Bormla), Birgu (Vittoriosa) si Senglea (L' Isla), unde se poate ajunge cu ferry sau cu busul. Pentru intrebaciosi, o calatorie cu autobuzul costa 2.5 euro si este valabila pentru 2 ore. Noi ne-am luat cardul de 12 calatorii (platind 19 euro).

Paul's Bay a fost printre urmatoarele noastre destinatii in partea de nord a tarii. Conform traditiei, Sfantul Paul ar fi naufragiat aici, aducand crestinismul pe insula.

Plajele aflate in mod recurent in clasamentele online sunt mai degraba cele din nordul insulei, iar printre preferintele noastre ar fi: Golden Beach (pozitia unu de mai jos) si Ghajn Tuffieha Bay (poza a doua).

Umbrelutele se pot inchiria pe durata intregii zile contra 5 euros cost. Si plaja devine, cand este vazuta de sus, o impreunare de pete de culoare.

Note la final de sejur aici: de calculat altadata timpi si pentru a vedea insulele Gozo si Comino, insulele surori cu Malta. Mai ales ca Malta este accesibila, prietenoasa si affordable.

Iar pentru noi, calatoria a continuat inspre Napoli, orasul celor mai multe avertismente de calatorie primite in istoria deplasarilor noastre. Orasul napoletanilor galagiosi si cu gesturi largi, al unei multimi mereu amestecate, al celei mai bune pizza Margherita mancate vreodata, cu experienta culinara repetata de pofta, orasul oamenilor strazii si al gunoialelor cu care nu ne obisnuieste strainatatea, cu carabinieri in Gara Centrala si in preajma obiectivelor importante. Orasul care de abia la periferie pare sa fie mai mult al localnicilor. Orasul fanilor lui Maradona!

Intalnirea cu Napoli a fost amortizata de Toledo: statie de metrou si parte din cartierul spaniol, si zona de promenada si magazine si mancare buonissima! 

Din pura intamplare, caci sunt trantite acolo, am ajuns si la galeriile Umberto I, surioara mezina a celor din Milano, a caror impresie ne este proaspat impregnata in memorie.

Iesind din acestea, dai nas in nas cu cladirea teatrului San Carlo di Napoli, iar curand ajungi deja in piata Plebiscitului, casa porumbeilor.

Dinspre Palatul Regal, picioarele se indreapta parca fara indrumare spre port.

Ziua urmatoare a fost cea cu record de pasi, permitandu-ne sa ne familiarizam cu adevarat cu partea centrala a orasului. Napoli Underground cu acces pe baza de rezervare mai degraba, pentru a se evita cozile. Funicularul, daca aveti ceva mai mult timp la dispozitie si va desprindeti usor de zona de busculada si bunatati si negot. Biserica Gessu Nuevo, unde am ascultat o rugaciune clasica in limba italiana.

Strada si muzeul inchinate memoriei lui Maradona. Am poposit destul aici, fiind in compania unor pasionati de fotbal.

Macheta din zona dedicata lui Maradona intr-un centrul comercial:

Cel mai probabil un bloc de microbisti. 

Porta Capuana pozata dimineata, impreuna cu imprejurimile.

Cu ceva efort, am urcat pe stradute pana in proximitatea castelului Saint Elmo ( inchis lunea), iar apoi am ajuns in zona portuara, pentru a vedea si celalalt castel, Nuevo.

La final de zi, ne-am oprit la Piata Garibaldi pentru a ne lua bilete de tren (linia Circumvesiana) catre Sorrento, punct de inceput si plecare catre coasta Amalfi, si ea inclusa in partimoniul UNESCO.

Pe drum de ilustrata, adica spre Positano, apoi spre Amalfi, iata vederile colectionate de telefon, caci ochii si-au memorat un cu totul alt parcurs.

Cateva imagini din albumul Positano, care am crezut ca imi va fi favorit, fiind mai colorat, mai micut si am estimat eu, mai cochet decat Amalfi.

Intalnirea de neuitat cu lemon sorbet, cea mai grozava inghetata mancata vreodata! Eu, mare iubitoare de lamai si limonada, ajunsesem in zona unde acestea sunt fructul predilect. "Sfusato Amalfitano", varietate de lamai de dimensiuni mari si forma alungita, cu coaja groasa, avand un echilibru perfect intre dulceata si aciditate si folosite si in producția faimosului lichior Limoncello.

Reversul vederii, Amalfi, si lamaia uriasa cu sorbet impartit cu pustiul!

Pompei, Ravello si insula Capri ramase pe lista noastra fara bifa, caci noi ramasesem fara timp de vacanta.

Pana la urmatorul sorbet de lamaie, Amalfi!