Island hopping..in Grecia!

 Am facut un master plan pe cont propriu. Si ne-am vazut curand aterizati in Santorini. Mai exact, in insula Thira, caci Santorini reprezinta un grup de cateva insule localizate in partea cea mai sudica a Cicladelor. Stiti voi, numite asa dupa nimfele pedepsite de Poseidon. De asemeni, insulele care formeaza un cerc in jurul insulei sacre Delos, in Marea Egee.

Eram oarecum pregatiti pentru frumusetea acestui taram asociat si cu mitul Atlantidei. Formata in urma unei eruptii vulcanice devastatoare, rezultand in scufundarea partii centrale, insula este acum cunoscuta printre localnici drept Caldera, datorita formei de semiluna. Pe romaneste, "caldarea" cum ne-a placut noua sa glumim in vacanta. Si am simtit din plin aceasta, caci eram cazati in Akrotiri, dar ne-am indreptat cu precadere spre zona opusa, spre orasele pictate in alb imaculat, Fira si Oia. Contrastand cu albul si marea, gasim nisipurile negre si rosiatice caracterisitice, asa ca nu sunt de ratat Plaja Rosie sau cea Alba. Plaja Rosie este si capat de linie de transport comun. Se poate ajunge acolo cu doar 2 euro!

Focus insa pe oraselul Fira, capitala mult insorita unde ne-am organizat primul popas! Puhoi de lume era inhamata la urcus si coborat, alaturi de noi!

  

Vederea de pe partea opusa a insulei a fost urmatoarea schimbare de perspectiva. Urmatorul diapozitiv!

Akrotiri cel considerat a fi unul dintre ultimele orase pierdute ale Atlantidei isi arata si el comorile: farul si castelul venetian!

Iar viata de turist in sezonul estival are mare farmec si la piscina! Daca tot gasim in Santorini apa desalinizata-ceea ce poate fi un pic neobisnuit cand vine vorba de spalatul pe dinti, a trebuit sa fie testata si piscina! 

 Ne-a dat negresit tarcoale foamea, asa ca ne-am reintors la a privi lung marea!

Ziua urmatoare am dedicat-o orasului Oia. De unde aduni cu greu puterea sa te intorci. Turul incepe oficial cu biserica Aghia Irini, care se pare ca a dat si numele recent al insulei. 

Urmeaza o defilare de vederi si peisaje care se cer toate fotografiate si noi, turistii, stam mai mult sau mai putin rabdatori la rand. Altfel spus, pare ca mai multi pictori impresionisti si-au folosit din plin penelul aici, amestecand mult alb, si mai mult albastru, destul verde si niste note colorate de vizitatori.

Daca ajungeti aici, va puteti rezerva in limba romana un loc pe terasa la ora apusului. Locul si vinul precum si compania sunt pe masura de grozave, dar vederea acapareaza orice alta emotie.

Plajele raman pe un loc secundar fata de aceste doua orasele regine, cu toate minunatiile lor.

Surprinzator, portul de unde am plecat cu bacul este unul micut si abia face fata avalansei de turisti si vapoare care duc si aduc multimi. Coborarea inspre port este in sine una spectaculoasa.

Urmatoarea desoperire a fost insula Milos, si ea o insula Cicladica cu activitate vulcanica de-a lungul timpului. Pe Venus din Milo o vazuzem la Luvru, acum ajungeam in locul ei de bastina!

Sositi in prag de seara, ne-am bucurat de plaja din Adamas, oferind cu precadere senzatia de calm, cu zona de verdeata pitoreasca si mult apreciata la orele pranzului.

Masinuta inchiriata a doua zi ne-a facilitat accesul catre puzderia de plaje ale insulei. Prima oprire a fost la plaja Paliochri, unde roca rosiatica a fost fundal de poze noi.

Oprirea la Agia Kiriaki nu a fost memorabila, insa ne-am pus ca urmator obiectiv controversata plaja Tsigrado. Ca sa prinzi loc pe plaja trebuie sa te trezesti mai devreme decat noi si sa fii pregatit pentru o coborare pe scara printr-o zona ingusta.

Si Firiplaka a fost o plaja pe care am apreciat-o si ales-o dintre recomandari, stancile poroase lasandu-te sa ghicesti parca diverse fizionomii.

Am mancat boiereste in capitala insulei, in Plaka. Orasel cu stradute inguste, pe care te pierzi cu drag, si unde nu gasesti asa multi oameni care sa raspunda ecoului. 

Cu forte proaspete, am ajuns pana la manastirea din varf, caci urcusul era imbietor.

Inainte de apus, am crezut ca este potrivit sa mergem la Sarakiniko, atrasi de povestile despre peisajul lunar. Am luat o decizie grozava, caci momentul a fost cum nu se poate mai bine ales. Desfatare vizuala! Nu degeaba cele mai bune locuri erau deja alese de catre producatorii de reclame.

Dimineata urmatoare am pornit mai intai spre plaja Alogomandra. Unde initial ne-am lasat atrasi de faptul ca era doar un om pe plaja si plaja era larga si lunga, nisipul bun, parca era plaja asta sora cu una de acasa. Insa am descoperit ulterior si perla plajei: grota larga sapata de mare.

A urmat vizitarea unui alt loc splendid: satul de pescari, cu vechile casute colorate si plaja de la Mandrakia. Pe deasupra, se mananca si se bea tare bine aici!

Pe lista noastra fiind si Pollonia, am vizitat si oraselul si ne-am insorit si pe plaja lui. Ne-a placut ca am gasit si aici copacei care ofera umbra din plin.

De acolo, am condus spre Firopotamos, varianta la dimensiuni reduse a satului Mandrakia.

Iar momentul apusului  ne-a gasit pe plaja Plathiena, unde la intrarea globului rosu in mare paream cu totii niste roboti cu telefoanele ridicate, pentru a imortaliza sfarsitul declarativ al zilei.

Urmatoarea zi dedicata aventurarii pe frumoasa insula Milos a inceput cu popasul la Klima, inca un dragalas si pitoresc sat pescaresc.

Eram in drum spre teatrul antic, spre care parea ca urcam doar noi, dupa ce inaintea noastra urcasera caprite. A nu se uita sticla cu apa in masina!

Kleftico de vazut in viitoarea escapada aici!

In drum apoi spre Paros, a treia ca marime din arhipelagul Cicladelor! 

Prima intalnire cu insula a avut loc in Parikia, un port maricel, frumos, cu multe magazine si, aveam sa descoperim mai tarziu, stradute inguste si cochete, ascunzand cafenele si localuri imbietoare. N-am putut sa nu comandam niste bunatati aici, in port, deci nu ezitati sa faceti la fel.

Am ajuns cu usurinta la biserica bizantina Panagia Ekatontapiliani, unde avea loc un eveniment, deci lumea era prezenta in numar mare.

Portul Aliki, noaptea, parea si el la fel de incantator. I-am descoperit plaja in dimineata ce a urmat.

Seara ajungeam deja cu masina in mult cautatul oras Naoussa, unde ne plimbam pe stradutele mult batute de pasi, descopeream restaurante la malul marii cu lunga lor coada de asteptare, regaseam multimea de turisti si mai ales de tineri atrasi aici de povestile celor veniti de demult. Orasul asta parca se trezeste altfel la viata cand soseste noaptea.

Si pentru ca peste tot suntem in cautare de particular, pot sa marturisesc ca aici am fost rasfatata cu o bautura turnata intr-un pahar care parea sa sfideaza lefile fizicii. Grozava si bautura, si prezentarea, si chelnerita asa de cool!

La plecare, parca ne-am fi oprit si pe aceasta terasa, unde aceasta masina tonomat trimitea in lume ritmuri reggae, de ascultat de pe pernele intinse pe jos, cu un signature cocktail la indemana. Sau doar in trecere, cum eram noi.

A trebuit sa facem, conform ritualului, incepand cu a doua dimineata, si turul plajelor. Ne-am indreptat spre Kolymbithres, plaja cu bolovani si stanci de forme megalitice.

Dar parca ne-a fost mai pe plac Monastiriki, cu manastirea de pe varf de deal si plaja cu intrare asa lina in apa si leagan la mal. 

Mai tin minte niste nume: Parasporos, Golden Beach. La cea de-a doua am petrecut cateva ore bune chiar, caci plaja este generoasa si printre preferintele copiilor in cautare de nisip fin.

Manati apoi de cerintele unui stomac cam suparat, am condus spre oraselul Lefkes, aflat la altitudine. Prima oprire fiind chiar la intrare, la o inghetata delicioasa!

Am regasit si aici stradutele albe, inguste, cu copacei infloriti si oameni ratacind inspre a mai descoperi vreun coltisor pe jumatate ingrijit, pe jumatate lasat in ghearele vremii.

Nu a fost de data aceasta timp de vizitat surioara mai mica, insula Anti-Paros.

A doua zi, luxosul Champion Jet ne-a dus pe valuri in Atena! 

Unde ne-a invaluit caldura si a trebuit sa fim pretentiosi in alegerea ordinii obiectivelor de vizitat. Acropole a fost planificat in prag de seara.

Am ajuns la arcul/zidul lui Hadrian pe arsita. Noi si cateva grupuri mari, organizate, de turisti asemeni noua. Debarcati cu autocarul de la un obiectiv la altul. Ne simteam solidari!

Templul lui Zeus abia se mai tine pe picioare. 

Am oprit, pentru umbra si poze, si la centrul de expozitii Zappeion.

 

De acolo, am ajuns pe nesimtite in Gradina Nationala.

Cu putin inainte de ora fixa, am asistat la schimbarea garzii, in fata cladirii Parlamentului. 

Am petrecut nu putin timp si in preajma coloanelor maiestuoase ale universitatii, strajuite de statuile lui Socrate si Platon, caci cine altcineva ar fi putut?

A fost apoi timp pentru colindat prin magazinele din zona strazii Syntagma si Monastiraki. Si de ales, dupa pofte, ce sa degustam de la restaurantele de la baza Acropolelor.

Se innora. Era deci vremea sa ne indreptam spre simbolurile orasului, Acropole si Pantenonul! Si teatrul lui Dyonisos. Unde am avut intalnire si cu majoritatea turistilor si cu cativa stropi de ploaie. Dar au iesit asa niste poze minutate, pe fundalul acelui cer capricios si avand mai putin de furca cu caldura!

Un glorios sfarsit de zi. Am iesit de acolo la ora inchiderii, cu pasi mici, caci eram multi, cu totii. Nu ne-am fi dat dusi!

Cumva in cu totul alt orizont, dupa plimbarea din ziua urmatoare, pe stradutele multe, aproape labirintice, de magazine cu suveniruri si bunatati, am pasit in Muzeul Iluziilor. Si el la poalele Acropolelor. Devenit dupa cum se poate usor ghici, punct de referinta.

Zona Monastiraki si bucatele grecesti si nu numai ne-au chemat inapoi in jurul orei de pranz. 

Am fost apoi viteji in restul zilei si a doua zi si am bifat lista: Acropole Museum, Libraria lui Hadrian, Agora, cu cateva marturii fotografice mai jos.

In dupa-masa de dinaintea plecarii ne-am bucurat tare descoperind parcul intins ce imprejmuieste Acropole si uriasa zona inverzita de maslini si presarata cu obiective cu valoare istorica. La inchisoarea lui Socrate am ajuns mai mult din intamplare.

Drumul spre casa a fost destul de usor de gestionat emotional. Eram incarcati cu multe amintiri placute si multe vederi inregistrate inspre pastrare in memoria pe termen lung. Vacanta noastra se putea foarte bine sfarsi cu un somn bun in patul de acasa!