An European in Boston...December time
Plecare cu putine asteptari. In scop profesional, cu putere creativa limitata. Toate aranjamentele, inclusiv obtinerea vizei, fiind facute last minute, aproape si acestea un obiectiv livrat la limita. Cu debarcare surprinsa de lipsa oricarui formular, insa cu date biometrice inregistrate si verificate. Esim-ul mi-a dat mai multe batai de cap decat intrarea in tara.
Cumva intuitiv, am luat un bus care era fara taxa si care te ducea spre o linie de metrou daca doreai. Cu ceva ajutor de la Google maps, iata-ma ajunsa in Boston Common, la telefon deja ca sa urez "noapte buna" acasa.
Vrajita usor de taramul veveritelor, mai multe decat am reusit vreodata sa surprind pe camera. Erau vedetele recunoscute ale parcului si nu se sfiau sa-si reclame statusul. Te insoteau pe banca, in prag de apus de soare.
Nu, nu m-am indreptat spre Freedom Trail. Nu era timp indeajuns pentru aceasta in prima mea zi. Am mers mai degraba la intamplare, nelasandu-ma neaparat ghidata decat de nevoia de acomodare ca turist.
Aroma de la Starbucks mi-a gadilat imaginatia, insa dupa un scurt periplu pe stradutele centrale deja cam pustii, am luat calea hotelului. Cu metroul, apoi cu Uber din Newton. Soferul, tare dragut, povestea despre obiceiurile oamenilor locului, in timp ce eu descopeream incantata casutele din Newton, in prag de noapte, fara garduri, intime, fiecare dragalasa in felul ei, fara decoratiuni exagerate de Caraciun. Era parca un concurs de arhitectura si nu eram singura ca nu puteau castiga toate. Oprire la Marriot. Aveam camera cu vedere spre lac, dincolo de o gradina uriasa, verde inca, si totul parea si aici feeric.
Insa, fara incarcator sau convertor sau prize europene in camera sau la indemana pentru oaspeti! Timp deci pentru o mini-criza. Rezolvarea a venit din partea amabilei Brisa, care a facut apel la continutul faimoasei colectii de la "lost and found". Si aveam acum un incarcator functional!
A doua zi, timp pentru bussines, iar seara rasfat la Legal seafood, unde am mancat niste preparate delicioase. Sunt clar iubitoare de orice produse pe baza de homar. Iar acea red Sangria...imi gandila si acum papilele gustative!
A treia zi tot timp de business, cu ceva emotii, caci impreuna cu doi dintre colegii mei, am sosit cu doar 3 minute inainte de a fi declarati intarziati. Ninsese, drumul era "icy" si avusese loc un accident pe ruta initial aleasa de soferul de Uber. Unul foarte precaut.
Insa odata cu sosirea serii, Malgo si cu mine am decis ca este timpul sa exploram Boston city! Soferul de Uber care ne-a condus era din El Salvador si ne-a dat niste tips grozave in ceea ce priveste ce sa vizitam sau unde era de preferat sa mancam. Ne-a lasat in Quincy market. De unde, seara, pe jos, am hoinarit si trecut peste unul din faimoasele poduri care fac legatura dintre putinele cladiri inalte si in mod impresionat luminate din oras care zona portuara. Boston Tea Party Museum era din pacate inchis la acea ora tarzie, ceea ce ne-a permis insa a ajunge intr-un cozy Christmas Market din zona portului. Ea a macat paste cu branza dintr-un butoi cu branza, iar eu tacos cu avocado. Mm, bunatati internationale, mancate in picioare, direct de pe niste butoaie, cam ca acasa! Plasa de lumnite de deasupra nu era nici ea element surpriza. Insa ne insotea luna, care ni s-a strecurat in multe dintre poze! Cand ne-a doborat gerul si dupa o sesiune de cumparaturi, ne-am intors la hotel, hotarand sa incercam un not so early check out a doua zi de dimineata.
M-am trezit la ora 3, apoi la 4 si tot asa, din ora in ora, pana la 7. Am vorbit acasa si m-am hotarat ca voi lua un mic dejun mai matinal. Am facut alegeri identice cu ce mancasem in zilele de dinainte, cu o singura exceptie. Aveau in acea dimineata clatite americane, asa ca am pozat si mancat. Si i-am dat de veste lui Malgo.
Dupa decazare, am bookuit o vizita ghidata la Harvard si am pornit intr-acolo. Am ajuns inainte sa ne fie trimise ticketele electronice. Am primit ca si ghid un student de anul doi. Unul tare amuzant, care ne-a povestit, printre altelele, si despre faimoasa rivalitate cu Yale. Dupa turul standard, si-a luat ramas bun invatandu-ne strigatul studentilor care se incurajeaza reciproc in prag de examene.
Frig cumplit, asa ca a urmat o intrerupere de ritm intr-un local cu bunatati.
Dupa, ne-am incumetat sa vizitam muzeul de Arta, de unde Malgo a plecat spre aeroport, iar eu m-am mai lasat purtata prin Cambridge, intrebandu-ma daca sa aleg MIT sau Boston ca si urmatoare destinatie. Am mers spre Boston. Cazare la Seaport, unde, de la etajul 15 se vedea foarte aproape oceanul! Am iesit sa iau cina si dupa plimbarea printre lighted landmarks cum am numit, intr-un mod foarte personal, zona de poduri si cladiri foarte inalte, m-am asezat sa ma infrupt dintr-o supa de rosii in paine tot in zona targului de Craciun. A inceput sa ninga viscolit, punct in care mi-am gasit drumul spre casa impreuna cu jumatate dintre vizitatorii targului.
Decazata a doua zi tare devreme, caci aveam planuri tare ambitioase, mi-am pus ca prim obiectiv ChinaTown. Insa se pare ca agitatia de aici are o ora tarzie ca ceas desteptator, asa ca eu am gasit doar debandada si cel mai putin curat loc din oras. Plus poarta cu stagul Taiwanului. Mi-am pus pofta in cui si m-am dus spre Boston Common parc, punct de plecare pe faimosul Freedom Trail. Vrand -nevrand, am mai tras cu urechea la povestile ghizilor din grupurile intalnite pe parcurs. Si se poate sa fi pandit un cuplu pentru a le cere sa ma fotografieze. Ca sa nu fie chiar toate pozele mele colectie de vederi din Boston!
Infometata, si cumva ascultand o voce doar soptita, dupa ce am facut poza la o vitrina, am si intrat si am ramas sa mananc cel mai grozav meniu-sandvis mancat vreodata: sandvis cu homar, lamaie, ceapa si paine putin prajita, o limonada locala aleasa din optiunile disponibile in frigider si o punga de chips cu care isi mananca bostonezii salatele. Las aici o poza pentru a ilustra cate de intim era aranjat localul, deja decorat de Craciun.
De cum am pornit mai departe, aproape ca m-am impiedicat peste locul unde, de acasa, imi propusesem sa ajung: Old state House si locul mascacrului din Boston. Imaginati-va o casuta/biserica traditionala, inconjurata de cladiri moderne si extrem de inalte si incercati apoi sa augmentati contrastul pe cat posibil. Iata realitatea, intr-o poza destul de reusita, as zice.
Muzeul Iluziilor era, din pacate, rezervat complet de alti turisti in acea zi, asa ca am sarit peste acest obiectiv.
Mai jos, Faneuil Hall, azi centru comercial.
Ajungand iar in zona portului, am intrat sa vizitez acvariul. New England Aqvarium. Intampinata fiind deja de la intrare de colonii de pinguini. O adevarata simfonie de zambete care jucau pe fetele tuturor vizitatorilor, indiferent de varsta. Acvariul central era inconjurat de o scara in spirala si ajungand la nivelul superior intrai in zona de crestere recif. La plecare, mai mult accidental, am nimerit in sectiunea dedicata pisicilor de mare. Am putut sa o mangai pe preferata mea, o frumusete deschisa la culoare, cu ochi caprui.
Bifat restul de lista de cadouri inainte de a lua drumul aeroportului si a zborului de retur prin Charles de Gaulle.
Si iata-ma inapoi acasa de Sf Nicolae, marind in mod neasteptat lista de cadouri. Povestind cat de european este orasul si cat de amabili oamenii si ce experienta faina de calator am avut!
Next time, New York, here we come!
