Fuga la munte
Am incropit peste noapte o mica vacanta, cu ajutorul cel
foarte la indemana: Booking. La munte, caci marea ne ardea inca pe piele. Am
pornit duminica, spre palatul meu cel mai drag. Pelesul era insa un cel mai
vizitat in acea zi. 60 lei intrarea pentru un adult, ca sa putem vedea tot ce
se viziteaza: parterul si primul etaj (ultimele doua etaje nu sunt destul de
solide pentru publicul numeros). Gratis si neasteptat pentru pusti. 35 de lei pentru autorizare poze. Am avut o
gida ce parea ca povesteste bine, insa am fost sau am devenit un grup urias,
prea urias pentru a fi gestionat, uneori cerand mult timp sa ne asezam cu totii
intr-o incapere, prea de multe ori impinsi repede mai departe, calcandu-ne pe
papucii albastii fosnitori. A fost dezamagitor. Am adorat holul maiestuos de
primire, salonul maur, in care m-as fi pierdut bucuroasa o noapte in castel,
precum si scarile interioare, pustiul meu a fost cel mai atras de sala de arme
si de cele trei pasaje secrete ale castelului. Dezamagit si el ca ele nu au
fost dezvaluite in fapt. Ne-am simtit
pacaliti. Am cumparat la iesire un DVD si un magnet cu Pelesul la 10 ron,
chilipir! Nota catre mine: evita revenirea in weekend si fa tur individual next
time. Dincolo de managementul prost al turistilor romani, Pelesul ramane
castelul minunat al amintirilor mele si chemare puternica inapoi, iar si apoi.
Dincolo de aglomeratie si costuri si graba si ghizi. Dar am plecat cu un
gust amar. Spre Brasov insa!
Ne-am cazat si ne-am grabit pasii spre centrul vechiului
oras. Iarasi impresia ca centrul acesta oglindeste centrul Sibiului. De data
aceasta insa, cu ocazia festivalului, Brasovul sarbatorea. Am descoperit
incantati mini-concerte la fiecare intorsatura de stradute. Era lume
val-valvoi, dar cumva lipsea vacarmul din capitala. Lumea se bucura cu adevarat
de muzica, parca o ascultau toti sau mai multi. Am mers mult, am redescoperit
orasul, cladirile vechi, am mancat si baut bine, am facut fotografii cu
pustiul. Cumva foarte hilar, GPS-ul ne-a dus la renumit de ingusta Strada a Sforii,
cea initial destinata accesului pompierilor, cu latime intre 1.10 si 1.35m si
lunga de 80m. Ingusta, cu sfori, colorata, locuita, dand spre uriasele litere
de pe Tampa, la poalele careia, chiar in prag de oras, ne-am regasit cazarea
zen. Ne-am bagat tarziu in pat, ca de vacanta. A doua zi, spre Rasnov!
Am ajuns la Dino Park, cel evitat atata vreme, caci munti de
plastic nu prea ne doream. Intrarea e 28 ron de adult si 22 de copil. Am fost
tare placut surprinsi, de punerea in scena, de locul de joaca-corabie si restul
de joculete si atractii pentru copii (banca uriasa, trenuletul colorat,
diversele ateliere, puzzles cu dinozauri, jocul de fotbal american). Cativa
dintre dinozauri se misca si parca au inghitit o caseta. In fata unuia,
maricel, ecranul implantat anume a fost de ajutor in a ne face un selfie,
trimis rapid catre mail. Acolo se crea coada. Mai e unul, urias si dominator,
care intra in poza doar de mai departe. Am reusit poza de familie acolo.
Neastamparatul nostru si-a pierdut la un moment dat pantoful in decor si uite
asa a trebuit sa fie sarit si gardul, ca sa plecam cu totii incaltati.
Credeam ca nu e timp si pentru cetate (Cetatea Rasnov), dar
am ajuns si in fata imensitatii verzi, cu ziduri inca bine pastrate, cu ochean
occidental si nefunctional in varf. Am
stat pe iarba ei si parca nu am mai fi plecat. Am cumparat harta veche a tarii,
de pe vremea celor 71 de judete, alimentand foamea de geografie. Am inspirat
prin toti porii fumusetea panoramei. Am apasat de multe ori pe butonul
declansator. A tras pustiul cu tunul. Am fi putut sa tragem cu arcul. Am urcat
in turnul de aparare. La plecare, in spatele nostru parca se lasa poarta medievala.
Am coborat cei 350m plus inca un pic de la Dinos la cetate. Treceau pe langa
noi trenuletele turistice la 5 lei.
Pentru a doua zi am planificat un pic de balaceala: pentru
45ron-3ore sau 60ron-zi/adult si 25ron toata ziua, paradisul acvatic din Brasov
te primeste prietenos. Ne-a placut, am testat piscinele din interior si de
afara, am intarziat in jacuzzi, am stat la coada la tobogane, si nu a fost timp
de poze, dar daca ar fi sa alegem, parca mai degraba ne-am intoarce la
Caciulata, la complexul Cozia Aqua-Park.
E mai mare balaceala acolo!
Seara a fost cu emotii, caci dupa ce am mancat niste grozave
portii de fish and chips la Deane’s si cea mai buna inghetata artizanala de pe
strada si am ciocanit la zidurile vechi ale orasului, am luat loc langa fantana
arteziana din centru si ne-am intins gatul spre uriasul ecran amplasat in
piata: rula “Visages, villages”. Nota tare bene, Brasov! O babuta intalneste
un tanar si impreuna umplu peretii Frantei rurale de fotografii uriase -bucati
de arta fotografica originala! Intregul process creator este mai mult decat
inspirational!
Ziua urmatoare ne-a plouat la Sighisoara, dupa doar cateva
cadre cu Turnul cu Ceas prinse zdravan de aparat. Am mancat imparateste. Am
cantat cantecele din copilarie si am mai speriat norii. Ne-am plimbat mult
printre culorile proaspete ale acestei cetati medievale inca locuite,
redescoperind cele 9 turnuri si 3 bastioane ramase. Google spune ca Sighisoara
a devenit patrimoniu mondial Unesco inca din 1999. Pe o margine a zidului
cetatii am descoperit florile mele salbatice preferate inca de pe vremea
bunicii!
Tarziu, am ajuns in
frumosul Sibiu al ochilor de pe acoperisuri, orasul tare drag mie! L-am gasit
cam adormit, dar ne-a intampinat cu vin bun si cazare intr-o veche casa
boiereasca. Desi grabiti si desi de data aceasta nu a fost despre Sibiu, nu am
putut sa nu cerem o scurta imbratisare istorica si aici!
In drum spre casa, am facut popas la Castelul de Lut in
Valea Zanelor (Porumbacul de Sus). Am intrat cu 5 lei. Locul este inedit si
pustiul meu si-a primit povestea locului direct de pe peretii din camera cu
mobilier de paie. Pare ca in curand camerele vor fi deschise spre cazare. O
poveste frumoasa de afacere, ne gandim in timp ce ne intoarcem acasa, cu ploaia
pe umeri! Spre casa!
