Fuga la munte

Fuga la munte

Am incropit peste noapte o mica vacanta, cu ajutorul cel foarte la indemana: Booking. La munte, caci marea ne ardea inca pe piele. Am pornit duminica, spre palatul meu cel mai drag. Pelesul era insa un cel mai vizitat in acea zi. 60 lei intrarea pentru un adult, ca sa putem vedea tot ce se viziteaza: parterul si primul etaj (ultimele doua etaje nu sunt destul de solide pentru publicul numeros). Gratis si neasteptat pentru pusti. 35  de lei pentru autorizare poze. Am avut o gida ce parea ca povesteste bine, insa am fost sau am devenit un grup urias, prea urias pentru a fi gestionat, uneori cerand mult timp sa ne asezam cu totii intr-o incapere, prea de multe ori impinsi repede mai departe, calcandu-ne pe papucii albastii fosnitori. A fost dezamagitor. Am adorat holul maiestuos de primire, salonul maur, in care m-as fi pierdut bucuroasa o noapte in castel, precum si scarile interioare, pustiul meu a fost cel mai atras de sala de arme si de cele trei pasaje secrete ale castelului. Dezamagit si el ca ele nu au fost dezvaluite in fapt.  Ne-am simtit pacaliti. Am cumparat la iesire un DVD si un magnet cu Pelesul la 10 ron, chilipir! Nota catre mine: evita revenirea in weekend si fa tur individual next time. Dincolo de managementul prost al turistilor romani, Pelesul ramane castelul minunat al amintirilor mele si chemare puternica inapoi, iar si apoi. Dincolo de aglomeratie si costuri si graba si ghizi. Dar am plecat cu un gust amar. Spre Brasov insa!

Ne-am cazat si ne-am grabit pasii spre centrul vechiului oras. Iarasi impresia ca centrul acesta oglindeste centrul Sibiului. De data aceasta insa, cu ocazia festivalului, Brasovul sarbatorea. Am descoperit incantati mini-concerte la fiecare intorsatura de stradute. Era lume val-valvoi, dar cumva lipsea vacarmul din capitala. Lumea se bucura cu adevarat de muzica, parca o ascultau toti sau mai multi. Am mers mult, am redescoperit orasul, cladirile vechi, am mancat si baut bine, am facut fotografii cu pustiul. Cumva foarte hilar, GPS-ul ne-a dus la renumit de ingusta Strada a Sforii, cea initial destinata accesului pompierilor, cu latime intre 1.10 si 1.35m si lunga de 80m. Ingusta, cu sfori, colorata, locuita, dand spre uriasele litere de pe Tampa, la poalele careia, chiar in prag de oras, ne-am regasit cazarea zen. Ne-am bagat tarziu in pat, ca de vacanta. A doua zi, spre Rasnov!

Am ajuns la Dino Park, cel evitat atata vreme, caci munti de plastic nu prea ne doream. Intrarea e 28 ron de adult si 22 de copil. Am fost tare placut surprinsi, de punerea in scena, de locul de joaca-corabie si restul de joculete si atractii pentru copii (banca uriasa, trenuletul colorat, diversele ateliere, puzzles cu dinozauri, jocul de fotbal american). Cativa dintre dinozauri se misca si parca au inghitit o caseta. In fata unuia, maricel, ecranul implantat anume a fost de ajutor in a ne face un selfie, trimis rapid catre mail. Acolo se crea coada. Mai e unul, urias si dominator, care intra in poza doar de mai departe. Am reusit poza de familie acolo. Neastamparatul nostru si-a pierdut la un moment dat pantoful in decor si uite asa a trebuit sa fie sarit si gardul, ca sa plecam cu totii incaltati. 

Credeam ca nu e timp si pentru cetate (Cetatea Rasnov), dar am ajuns si in fata imensitatii verzi, cu ziduri inca bine pastrate, cu ochean occidental si nefunctional in varf.  Am stat pe iarba ei si parca nu am mai fi plecat. Am cumparat harta veche a tarii, de pe vremea celor 71 de judete, alimentand foamea de geografie. Am inspirat prin toti porii fumusetea panoramei. Am apasat de multe ori pe butonul declansator. A tras pustiul cu tunul. Am fi putut sa tragem cu arcul. Am urcat in turnul de aparare. La plecare, in spatele nostru parca se lasa poarta medievala. Am coborat cei 350m plus inca un pic de la Dinos la cetate. Treceau pe langa noi trenuletele turistice la 5 lei.

Pentru a doua zi am planificat un pic de balaceala: pentru 45ron-3ore sau 60ron-zi/adult si 25ron toata ziua, paradisul acvatic din Brasov te primeste prietenos. Ne-a placut, am testat piscinele din interior si de afara, am intarziat in jacuzzi, am stat la coada la tobogane, si nu a fost timp de poze, dar daca ar fi sa alegem, parca mai degraba ne-am intoarce la Caciulata, la complexul Cozia Aqua-Park.  E mai mare balaceala acolo!

Seara a fost cu emotii, caci dupa ce am mancat niste grozave portii de fish and chips la Deane’s si cea mai buna inghetata artizanala de pe strada si am ciocanit la zidurile vechi ale orasului, am luat loc langa fantana arteziana din centru si ne-am intins gatul spre uriasul ecran amplasat in piata: rula “Visages, villages”. Nota tare bene, Brasov! O babuta intalneste un tanar si impreuna umplu peretii Frantei rurale de fotografii uriase -bucati de arta fotografica originala! Intregul process creator este mai mult decat inspirational!

Ziua urmatoare ne-a plouat la Sighisoara, dupa doar cateva cadre cu Turnul cu Ceas prinse zdravan de aparat. Am mancat imparateste. Am cantat cantecele din copilarie si am mai speriat norii. Ne-am plimbat mult printre culorile proaspete ale acestei cetati medievale inca locuite, redescoperind cele 9 turnuri si 3 bastioane ramase. Google spune ca Sighisoara a devenit patrimoniu mondial Unesco inca din 1999. Pe o margine a zidului cetatii am descoperit florile mele salbatice preferate inca de pe vremea bunicii!

 Tarziu, am ajuns in frumosul Sibiu al ochilor de pe acoperisuri, orasul tare drag mie! L-am gasit cam adormit, dar ne-a intampinat cu vin bun si cazare intr-o veche casa boiereasca. Desi grabiti si desi de data aceasta nu a fost despre Sibiu, nu am putut sa nu cerem o scurta imbratisare istorica si aici!

In drum spre casa, am facut popas la Castelul de Lut in Valea Zanelor (Porumbacul de Sus). Am intrat cu 5 lei. Locul este inedit si pustiul meu si-a primit povestea locului direct de pe peretii din camera cu mobilier de paie. Pare ca in curand camerele vor fi deschise spre cazare. O poveste frumoasa de afacere, ne gandim in timp ce ne intoarcem acasa, cu ploaia pe umeri! Spre casa!