Da, am scris cu "c" mic pentru ca a fost simtit ca fiind nesemnificativ si nu ne-a impiedicat deloc sa ma sarbatorim frumos. Am plecat cu gust de tort de capsuni si multa frisca si am ajuns la Maison 3a in Busteni in prag de dupa-masa. Am ales pensiunea ideala, niciun mofturos nu ar gasi prea multe de obiectat. Ba mai vedeam si Crucea (Eroilor de pe muntele Caraiman) pe geam, o puteam spiona seara sau dimineata, printre ceturi.
In 5 minute dupa ce am lasat-o in urma la geam, eram pe un platou verde crud, tocmai bun de intins o paturica si de lenevit cu ochii in cer. Noi am vrut sa fim aventurosi si am nimerit imediat punctul de start al celor doua trasee: cel spre cascada Urlatoarea si cel spre Jepi. Eram cu piciul la pachet, deci am ales sa ne indreptam spre cascada. Tare nimerit numele ei, caci tare ne-a urlat si copilul si s-a impotrivit urcarii primelor trepte-radacini prin inceput de noroi. A prins greut gustul, si am inceput sa ne bucuram cu totii de natura. Oamenii ne intreceau sau ne petreceau, noi dedicam mult timp aparatului si pustiului.
Am urmat bulina rosie, amintindu-mi de "Sefu" si de marea dragoste pentru orientarea turistica.
Urmatorul cadou va fi busola! Ploaia ne-a mai si picurat, dar eram temerari cu pelerinele in rucsac si dor de padure si de munte. Cascada ne astepta si nu ne-a dezamagit deloc. 1125 m altitudine anuntata. Cascada Urlatoarea este unul din cele 46 de monumente naturale din cadrul Parcului National Bucegi, iar traseul montan pana la ea este unul facil. Legenda spune ca o frumoasa ciobanita s-ar fi aruncat de pe stanci, neimplinind dragostea niciunuia dintre cei doi ciobani, care au ramas in folclorul local drept Jepii Mici si Jepii Mari.
La intoarcere paream sa fi ramas doar noi si muntele. Am fi tot ramas!
Pana la un prim marait de undeva din spatele meu si da, primul gand mi-a zburat la un urs plecat si el la plimbare. Era de fapt o ceata de vreao 7 caini cu ochii deschisi la culoare, deci prea putin prietenosi. Parca nici nu ne-ar fi atacat, parca nici nu ne-ar fi lasat in pace. L-am bagat pe pusti la mijloc si am incercat sa ne deplasam cu calm, caci altfel prea ne tinteam unii pe ceilalti! Foarte curand, ne-am tras intr-o parte, iar ei au trecut inaintrea noastra pe poteca. Ultimul parca nu indraznea. Si apoi dusi au fost. Nu, nu as fi indraznit sa capturez momentul in format electronic!
(...)Si mai spre seara am iesit sa mancam mancarea zonei si ne-am simtit ca niste pensionari intr-o statiune desueta! Am mancat si ni s-au cerut datele, pentru o eventuala ancheta epidemiologica. Am dat noroc cu Frappe, bere si suc de capsuni, a zi plina!
(...)Ziua urmatoare a venit si ea cu emotii mari, caci am urcat cu telecabina si mastile pana la Babele. 200 ron dus-intors, 2 adulti si un copil, iar paranteza ar fi ca existau tururi complexe ale obiectivelor din zona (inclusiv Pestera, lacul Scropoasa, Zanoaga, Padina, crucea), cu ghid si masini cu garda inalta! Ca alternativa! Ajunsi la Babele, pe platoul Bucegi, tare aproape pe punctul terminus al telecabinei, ne-am cam alaturat pustiului, care spunea: "Sunt doar niste pietre mari" si care parea cel mai incantat de florile montane si de orizontul larg deschis!
Am vazut Babele si ne-am grabit spre Sfinx, caci vremea nu parea sa tina cu noi! La Sfinx (megalit antropomorf la altitudine de 2216m) se inghesuiau cu totii, sperand ca macar aici sa li se implineasca asteptarile! Toata lumea era echipata cu aparat sau telefon si ne descopeream cu totii talente de cataratori.
The kid mi-a gasit cele mai frumoase albastrele si a alergat de pe pajiste la bolovanul meu sa mi le ofere! Cea mai iubita poza pentru care am apasat grabita pe declansator!
Capul megalitic se vede doar din profil, altfel pare doar o ingramadire de roca batuta de vanturi, nicidecum asemeni Sfinxului Egiptean de la Giza (cu care se pare ca imparte inaltimea de 8 m)!
Am pornit inca mai departe, stiind ca pana la Vf Omul erau cam inca vreo 6-7Km, Crucea era insa chiar aproape, iar pana la Sinaia nu ne-am fi dus.
Pe nesimtite, au aparut primii stropi si ne-am echipat cu pelerinele. Nici nu am mai clipit de prea multe ori, caci eram prinsi intr-un peisaj magic: doar noi trei si ceata de jur-imprejur. Nu se vedea la cativa metri in fata. Parea ireal ca suntem acolo, eram in mijlocul unei feerii pe munte. Ne-am fi tot dus, dar prudenta ne-a intors la Sfinx si ploaia ne-a udat pana la piele la picioare. Avem fotografii in care aparem ca niste stafii albastre si le revedem amuzati si ca pe niste declansatoare de amintiri faine!
Ne-am intors la pensiune si am incins un gratar de munte, ca doar suntem pui de oraseni! Si am intalnit melcii, motiv de ochi mari, a uimire si a re-intalnire cu natura uda!
Nu am ajuns a doua zi la castelul Cantacuzino, caci a ajuns vijelioasa furtuna inaintea noastra! Ne-am multumit cu tufisurile de soc si zmeura de pe drum pe degete si returul pe la Mateias, unde poti conta mereu pe vederea panoramica!
Nu ne-am oprit la nicio cofetarie in Campulung!:):):)
Am urmat bulina rosie, amintindu-mi de "Sefu" si de marea dragoste pentru orientarea turistica.
Urmatorul cadou va fi busola! Ploaia ne-a mai si picurat, dar eram temerari cu pelerinele in rucsac si dor de padure si de munte. Cascada ne astepta si nu ne-a dezamagit deloc. 1125 m altitudine anuntata. Cascada Urlatoarea este unul din cele 46 de monumente naturale din cadrul Parcului National Bucegi, iar traseul montan pana la ea este unul facil. Legenda spune ca o frumoasa ciobanita s-ar fi aruncat de pe stanci, neimplinind dragostea niciunuia dintre cei doi ciobani, care au ramas in folclorul local drept Jepii Mici si Jepii Mari.
La intoarcere paream sa fi ramas doar noi si muntele. Am fi tot ramas!
Pana la un prim marait de undeva din spatele meu si da, primul gand mi-a zburat la un urs plecat si el la plimbare. Era de fapt o ceata de vreao 7 caini cu ochii deschisi la culoare, deci prea putin prietenosi. Parca nici nu ne-ar fi atacat, parca nici nu ne-ar fi lasat in pace. L-am bagat pe pusti la mijloc si am incercat sa ne deplasam cu calm, caci altfel prea ne tinteam unii pe ceilalti! Foarte curand, ne-am tras intr-o parte, iar ei au trecut inaintrea noastra pe poteca. Ultimul parca nu indraznea. Si apoi dusi au fost. Nu, nu as fi indraznit sa capturez momentul in format electronic!
(...)Si mai spre seara am iesit sa mancam mancarea zonei si ne-am simtit ca niste pensionari intr-o statiune desueta! Am mancat si ni s-au cerut datele, pentru o eventuala ancheta epidemiologica. Am dat noroc cu Frappe, bere si suc de capsuni, a zi plina!
(...)Ziua urmatoare a venit si ea cu emotii mari, caci am urcat cu telecabina si mastile pana la Babele. 200 ron dus-intors, 2 adulti si un copil, iar paranteza ar fi ca existau tururi complexe ale obiectivelor din zona (inclusiv Pestera, lacul Scropoasa, Zanoaga, Padina, crucea), cu ghid si masini cu garda inalta! Ca alternativa! Ajunsi la Babele, pe platoul Bucegi, tare aproape pe punctul terminus al telecabinei, ne-am cam alaturat pustiului, care spunea: "Sunt doar niste pietre mari" si care parea cel mai incantat de florile montane si de orizontul larg deschis!
Am vazut Babele si ne-am grabit spre Sfinx, caci vremea nu parea sa tina cu noi! La Sfinx (megalit antropomorf la altitudine de 2216m) se inghesuiau cu totii, sperand ca macar aici sa li se implineasca asteptarile! Toata lumea era echipata cu aparat sau telefon si ne descopeream cu totii talente de cataratori.
The kid mi-a gasit cele mai frumoase albastrele si a alergat de pe pajiste la bolovanul meu sa mi le ofere! Cea mai iubita poza pentru care am apasat grabita pe declansator!
Capul megalitic se vede doar din profil, altfel pare doar o ingramadire de roca batuta de vanturi, nicidecum asemeni Sfinxului Egiptean de la Giza (cu care se pare ca imparte inaltimea de 8 m)!
Ne-am intors la pensiune si am incins un gratar de munte, ca doar suntem pui de oraseni! Si am intalnit melcii, motiv de ochi mari, a uimire si a re-intalnire cu natura uda!
Nu am ajuns a doua zi la castelul Cantacuzino, caci a ajuns vijelioasa furtuna inaintea noastra! Ne-am multumit cu tufisurile de soc si zmeura de pe drum pe degete si returul pe la Mateias, unde poti conta mereu pe vederea panoramica!
Nu ne-am oprit la nicio cofetarie in Campulung!:):):)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu